Un copil pierdut in mine...

De mic am stiut sa visez,sa zbor,sa iubesc,sa doresc,sa fiu eu...un omulet ce nu este controlat sa fiu liber si indepemdent...da fiu eu...micul doritor ascultator de povesti...sa fiu eu cel ce ma cunoaste toata lumea in lumea mea...sa fiu eu...eroul in viziunea mea...adesea sunt intrebat cum mai pot sa mai visez...desi chipul mi s-a schimbat primele fire de barba si-au facut demult aparitia...ani ai  adolescentei aproape au trecut...jucariile ce zac acun intr-o lada uitata in boxa cea prafuita,tin in ele aminitiri ce nimeni nu mi le va lua...tin in ele copilaria mea...cu un felinar caut copilaria printre amintiri...dorintele sunt inca vii...fragmente din ea zac si acum in mine...copilul mare ce a imbatranit ce jucarii nu a mai primit...copilul ce nimeni nu il va observa deoarece el sta in inima mea...el este in mine la bine si la greu...el este in suflet si imi analizeaza faptele copilaresti....el este pierdut in interiorul veciei...el este pierdut si nu il mai pot gasi....ciudat iar traiam din amintiri...timpul mi-a furat copilaria...dar sentimentul a ramas...cu un glas ce s-a stins...vreau sa stiu ca te-am gasit...copil asunc in mine si cand voi imbatranii cu nepotii ce ii vei calauzii sa ma faci sa zambesc iar catre tine ce nu te-am uitat....copilarie ce mult te-am cautat