O poezie de iarna...

Duios admir cum au picat
Din cer stelele ce ne-au spalat
Frumosi sunt fulgii ce se arata
Iarna vine acum,indata


Aud prin trecutul uluitor
Glas de vechi colindator
Sunet de sarbatoare
Si-l admir cum el apare


Cand scriam in copilarie
Scrisori pentru mosul ce o sa vie
Sa imi aduca iara-n dar
Un gust dulce,nu amar


E iarna si e placut
Vantul bate si e mut
Totul e alb si minunat
Ascuns sub un alb mat


Imi e dor de vechi Craciun
Si cu zumzet sa ingan
In minte colind duios
Fermecat si dureros


Am crescut si ma regasesc
Printre fulgii ce cad incet
Si as vrea sa fie iara
Copilaria ce-a de odinioara


Sa zambesc cand am primit
Cadoul cel mult iubit
Si sa ii multumesc lui Craciun
Pt dorul cel nebun


Se duce anul,ma duc si eu
Secundele bat,din ce in ce mai greu
Si un ultim secundar
Am pasit spre el mai rar

Acum privesc cum te-am lasat
Anul vechi de mult uitat
Si pasesc infrigurat
Spre viitor intunecat