Saturday, November 24, 2007

Fericire de rezerva...


In ultimul timp aud prin presa,tv si radio ca se descopera tot felul de lucruri.de la foc pana la bomba atomica de la clone pana la moarte s-au descoperit dar oare cum este sa descoperi fericirea.Cand se intampla astfel de lucruri?...Recunosc ca in unele momente am impresia ca am descoperit-o dar poate ma insel,poate nu este acel lucur ce ni-l dorim cu adevarat.Putine sunt clipele ce te fac sa zambesti frumoase sunt zilele in care chiar traiesti,putine e adevarat,dar nimeni nu a a flat ce inseamna fericirea defapt.Putine sunt clipele ce ni le amintim,de obicei ne amintim numai lucrurile ce ne-au deranjat,ce ne-au facut sa suspinam si sa regretam defapt,dar poate si in ele sunt clipe de fericire.Iubesc anumite lucruri: soarele,natura,oamenii,dar nu stiu ce iubesc defapt toate parca sunt trecatoare de la primul rasarit pana la prima frunza cazuta de la primul om iubit pana la ultima amintire neplacuta.Scriu in versuri uneori dar putini oameni inteleg ce se ascunde in spatele cuvintelor,si nu ma astept la o apreciere din partea cuiva dar imi e dor sa mai fiu si eu alintat,cocolosit si sa fiu fericit.Imi doresc poate prea multe pentru inceput,am cunoscut oameni ce pe Dumnezeu l-au vazut si erau fericiti.Ei de ce se bucura din orice si eu nu?Pentru mine Dumnezeu inseamna cineva o persoana ce m-a salvat si m-a ridicat ce m-a facut sa zambesc sa stiu sa doresc sa supravietuiesc.Dar oare aceea persoana stie ce inseamna fericirea pentru mine defapt?Ceea ce imi place mie cu adevarat.Sincer sa fiu eu nu stiu nimic depsre ea,cand e suparata sau bucuroasa cand zambeste sau cand gandeste,Oare pentru ea eu reprezint aceeasi fericire ce o reprezinta ea pentru mine?Acelas puls al inimii acelas gand uluitor ce ma face sa zambesc cand ies din acest dormitor,imi e dor de ea si o vad din ce ince mai rar o regasesc printre romanele citite dar e cam bizar cum ma regasesc in gandurile altui om,in durerea lui si a mea se ascunde un sentiment ca un stol,ce se imparte in mii de directii si nu sti pe care sa o urmaresti pe care sa o admiri si pe care sa o iubesti.Stiu ce e tristetea si m-am obisnuit cu ea,stiu ceea ce inseamna viata si o iubesc chiar daca e cum nu vreau,stiu poate sa iubesc si in acelas timp sa pretuiesc dorinte fiinite si infinite trec de granitele lumii atunci cand sunt cu tine.Dar imi e greu sa reusesc singur si sa privesc spre folile incarcate cu mii de pacini ca "te iubesc" primul mesaj primul sarut vor fii amintite visele sunt pe jumatate implinite.De ce iesim uneori din decor fara pic de aplauze,ne simtim aiurea poate publicul nu a inteles ceea ce am vrut sa zic defapt poate ca nici eu nu sunt de apreciat si cand merg pe culoarul vietii ma aud strigat de un om ce ma atinge prieteneste imi strange mana si spune "Felicitari,ai fost de apreciat!" exista in lumea asta o persoana ce stie ce e fericirea?Va spun eu ca nu.Dar exista oameni ce ne arata calea.Imi e dor sa mai petrec timpul liber alaturi de cineva sa strang la piept sa simt cum bate inima,seara de seara ma duc acasa intristat ca secundele imi fura fericirea sau ceea ce nu am descoperit,vreau sa fiu un inventator sa inventez o lume departe de decor,unde sa fie un cor o sala si un public minunat dupa ce am zis cantarea sa fie de apreciat,toata lumea sa fie multumita,mii de sunete ce ne irita,parca nici telefonul nu mai suna cum suna la anumite mesaje ce imi palpau inima.Dar sunt fericit cate zile le mai am de trait,dar vreau sa traiesc in continuare fericire de rezerva si strig ca doare...

1 comment:

greenish_touch said...

fericirea e in primul rand relativa. de rezerva sau nu.