Un fluture ce mi-a fermecat lumea...

vara e pe terminate
caldura ce din case te scoate
halucinatiile ce ma coplesesc
imi indica in minte un vis ceresc
o pajijte undeva in lumea ce doar ea o stia
o floare ca un mit
si zilele ce se deschid
intins pe camp cam visator
din roiul gandurilor
ma scos din starea de sevraj
doua aripi ce se agitau sovaj
speriat m-am rdicat
dar am regretat
pentru ca am speriat acel fluturas minunat
se indeparta de la persoana mea
se ridica si parca aerul il atingea
splendoarea culorilor ce se reflecta
mimoza gandului cei defecta
ma fac adesea sa regret
ca nu te mai vad pe acel camp select
printre mii de fluturi in viata mea
vei ramane printesa ce nu o voi putea uita
chip de inger zambet gingas
sufletul mare si prumos cau un peisaj
imi voi aminti mereu de infatisarea ta
acum acest poet dement ce zambetul incerca sa ti-l fure
incerc cu puterea gandului ca fericirea sa te ingane
plec capul ca un nefericit in viata mea
deoarece tu ai puterea de a zbura
amintindu-mi de trecutul indepartat
de tine zeita ce m-a fermecat
imi voi aminti cu placere
de tine de splendoare si de a ta putere
de am aface sa visez nencetat
deoarece esti si evi ramane acel fluture curat
zambesc soarelui ca te-am vazut
si ii soptesc lunii intr-un cuvant
mai deschide-ti odata apripa in fata mea
sa ma bucur ca cerul nu te-ar fi lua
sa ma bucur ca un copil rasfatat
sa mai ma inveti sa zbor,ca doar am uitat
sa te ridic la cer dintr-o suflare
dar visul din minte dispare
tu cu a ta splendoare ati plecat
plang adesea gandindu-ma in pat
de ce m-am trezit